Ne/Re-văzut

În luna iulie 2024 am demarat proiectul de artă new media care se desfășoară în spații publice din Timișoara până la sfârșitul lunii octombrie.

Ne-văzutul va fi scos la suprafață prin utilizarea tehnologiei multimedia augmentate. Echipa interdisciplinară a proiectului, formată din: Cinty Ionescu, Ioana Nicoară și Makunouchi Bento (Valentin Toma și Felix Petrescu), va realiza o instalație digitală, alcătuită din sunet, imagine și animație, prin care istoriile personale și memoria colectivă, parte a patrimoniului cultural imaterial al Timișoarei, vor fi transpuse în lucrări de artă în spațiul public. Ne/Re-văzut este un proiect realizat cu sprijinul Municipiului Timișoara prin Centrul de Proiecte Timișoara în cadrul programului “Cultura în prezent 2024”.

Stratul „invizibil”, poveștile, vor fi documentate și selectate pornind de la diverse arhive de istorie orală prin colaborare cu cu proiectul “Lumi la intersecții” al asociației noastre și cu proiectul Uzdinuz derulat de Asociația Prin Banat, partener al proiectului.

Vizualizează Dulceața de cireșe cu propriul telefon!

Dulceața de cireșe

Prima lucrare augmentată din cadrul proiectului Ne/Re-văzut, va fi prezentată publicului vineri, 16 august, între orele 17:00 șo 22:00 în Parcul Civic din Timișoara, în cadrul evenimentului Celebrarea orașului. Povestea lucrării este una interdisciplinară și este suma unor întâlniri artistice și umane despre care spun mai multe o parte dintre artiștii implicați.

Cinty Ionescu:

Am ales Dulceața de cireșe ca “motiv” pentru prima lucrare din cadrul proiectului Ne/Re-văzut special pentru prezentarea din cadrul Celebrarea orașului pentru că m-a inspirat îndemnul la iubire pe care îl transmite și de care cred că avem nevoie cât mai mulți, cât mai des. Cred că este un poem foarte potrivit pentru a fi dus în stradă, către și printre timișoreni. Am dat peste acest poem în satul românesc Uzdin, din Serbia, datorită Christinei Cizmaș care m-a invitat să mă alătur explorărilor ei cu Uzdinuz din cadrul proiectului Moving Fireplaces al asociației Prin Banat. Așa i-am călcat pragul autorului, Trifu Șoșdean, care s-a apucat de poezie și de pictat la bătrânețe, pe care o vede frumoasă, după cum vede și lumea. Și sper ca la fel să o vedeți și voi, îndulciți (și) de graiul bănățean și (poate) îmbogățiți de universul creat împreună cu Ioana Nicoară și Makunouchi Bento.

Ioană Nicoară:

Vizualul lucrării augmentate Dulceața de cireșe a fost puternic inspirat de lumea pictată de locuitorii din Uzdin, de fina lor observație asupra vieții și a naturii înconjurătoare, care conține atât observații realiste cât și o stare de grație a fantasticului lor rural, bogat împodobit cu propria simbolistică, colorat și viu precum toate lucrurile ieșite din mâna sătenilor, mai ales a femeilor, creatoare de costume. Locuitorii din Uzdin se adună în jurul picturii în cel mai firesc mod: socializează, își pictează simbolurile și momentele importante din viață. Arta își îndeplinește astfel rolul ei ancestral și cel mai important rol pe care îl poate avea: aduce oamenii împreună și le vorbește adevărul lor. 

Lucrarea 3D pe care am făcut-o omagiază arta naivă din Uzdin, o trece printr-o nouă interpretare și într-o nouă dimensiune și sper că va puncta importanța artei, în toate formele ei, în existența cotidiană a societăților, fie ele mari, urbane, sau mici, rurale.

Christine Cizmaș:

Locuiesc în Timișoara de 46 de ani. Am plecat des de aici, am revenit deseori tulburată, tot aici.  La 95 km de casa mea trăiește în satul Uzdin, din comuna Covăcița, provincia autonomă Voivodina, republica Serbia, Trifu Șoșdean. Trifu are 84 de ani. Nu a plecat niciodată din Uzdin. Eu, actriță. El, fotograf, mecanic, poet, tractorist, pictor și filosof. 

Drumurile ni s-au întâlnit. O masă, două scaune, o vară cumplit de caldă în 2022, un bol de cireșe pe masă, între noi. Cireșe sârbești. Zemoase, crocante, pocneau în gură, cu saft roșu și cald. Le-am mâncat cu poftă amândoi. Mai mult el. Din cireșe s-a născocit o Dulceață de Cireșe, scrisă de Trifu Șoșdean pentru mine, este acum pentru tine, de la tine pleacă la el, de la el la ei, de la ei la voi, peste mări și uscat, cât n-a apucat Trifu să vadă din lumea asta și nici nu cred că îi trebuie. În Uzdin e lumea lui, un sat pe care l-am cunoscut și nu îl voi uita niciodată și pentru care am am pornit pe un drum nou cu UZDINUZ. Pentru Uzdin.

Vă las aici un link către materialul scris, unde veți găsi toată povestea mea cu Trifu Șoșdean: Capitolele, 20, 21, 22.